• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Petru si Asan

imparatul Anghel sade in palat,
De mai-marii tarii mandru-nconjurat.
Printre capii ostii intra doi straini,
Doi romani din Mezii, mandri ca doi crini!
- "imparate-doamne! la-ne in ostire,
Dar ne lasa-a noastra veche mostenire!"
- "Nu voi pune-n oaste doi romani barbari.
De va place lupta, mergeti la bulgari!"
- "imparate doamne! Nu se cade tie
Astfel de mustrare cu-astfel de manie!"
Anghel trage-o palma fratelui primar.
El inclina capul, insa geme-amar.

P-o magura neagra cei doi frati s-aduna;
Jura sa nu moara fara de razbuna...

Dupa-a lor chemare, mezii si bulgarii
Se cobor din munte sub cei frati primari.
Sate si tinuturi celor doi se-nchina.
Tremura, paleste fala bizantina.
Anghel pasa insa spre rasculatori.
Cei doi frati vorbira catre luptatori
- "Pana cand romanul capul o sa plece
Umilit sub jugul tiraniei grece?
Cela ce da viata, printr-un magic vis
ingerul sau dulce noua a trimis
si ne-a zis: purcedeti cu indemanare
si va bateti mandru pentru neatarnare!
Domnul tuturora astfel a voit.
Nu sunteti poporul Domnului iubit?

Grecii, prin mandrie si prin necredinta,
A pierdut amorul de la providinta.
Domnul ne trimite in acest razboi...
Credeti intru Dansul si va fi cu voi."

Astfel ei vorbira catre luptatori.
si ataca p-Anghel prin adanci stramtori.
Cum din munti se varsa, urla cu urgie,
Undele de ploaie dupa vijelie,
Se cobor romanii spre vrajmasi in vai...
Anghel pierde lupta si soldatii sai
si abia c-o suta de viteji, prin apa
Rosie de sange, imparatul scapa.





Petru si Asan


Aceasta pagina a fost accesata de 683 ori.