• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Serbanesti

I.

Cand vedea-vom inca un erou roman!..
Secolii se scura... fiarele raman...
Nici o zi n-aduce a tarii marire;
Viata noastra trece fara stralucire.
La gandiri de fala, sufletul, cazut,
Tremura ca sclavul ce s-a abatut.
Jugul pentru dansul s-a facut un bine.
Viata in robie nu mai e rusine!
si cu toate astea, o, pamant iubit,
La mai mandre zile tu ai fost ursit.
Daca poti tu inca sa mai simti, o, tara,
Canturi de mari fapte ce te-ncununara
si sa versi tu inca lacrimi de mandrie,
lata-un cantec inca, trista Romanie.

II.

P-un gonaci in spume, Manta cel batran
Trece sub vedere corpul sau roman.
Peste barba-i alba, pletele-argintoase,
Razele de soare scanteiesc voioase.
Apoi generalul, mandru d-ai lui ani,
Zice-aceste vorbe catre capitani
- "Sabia straina pleaca frunti plecate;
Cand inima-i slaba, bratele-s legate.
Multi roseau in viata mandru-a mai gandi
in strabuna tara fericiti a fi;
Caci robia lunga sufletu-njoseste
Tot atat cat corpul dureros zdrobeste!
Cat sub arme dalbe popolul a stat,
Chiar la zile rele fost-a respectat.
Numai cu-arma-n mana d-azi romanu-n lume
Va putea fi liber si falos in nume.
Vulturul cel mandru caruia s-a smuls
Aripile, zace de dureri patruns,
Dar cand creste aripa-i, isi apuca zborul,
Sparge cu mandrie vanturile, norul.
Astfel si romanul astazi rearmat,
Locul sau in lume liber si-a luat."
Cum in vijelie frunza cea stricata
Zace pe sub arbori trista, rasturnata,
Se dobor strainii peste campul lat.
Mustafa da fuga de putini urmat.



Serbanesti


Aceasta pagina a fost accesata de 657 ori.