Autori > Dimitrie Bolintineanu


Siretul



I.

"Viata, orice bunuri intr-aceasta lume
Dam cu fericire pentru-al tarii nume.
Toate sunt plapande pe acest pamant;
Numai barbatia trece de mormant.
Barbatia noastra pe strain incanta...
Limbile vecine bine ne cuvanta.
La numele nostru toti se-nturna bland
si privesc romanul de marire-arzand.
Din vrajmasul sange, cu-armele sublime
Scris-am dreptul tarii in viitorime.
Iata ce ne face voiosi sa luptam,
Pentru tara noastra zilele sa dam."
Astfel este cantul celor care mor
si vesteste fala sufletelor lor.

II.


Leahul strica pacea si prin tari robeste.
Rares cheama capii si-astfel le vorbeste
- "Scris-am prin solie railor straini
Sa nu calce pacea, dulce la crestini...
Iata cum solira: Pacea nu-i calcata,
Numai mintea voastra este turburata.
Aste vorbe-s bune pentru staturi mari,
intre doua natii libere si tari...
Nu pot sa le zica o vasala tara
Ce de-atatea oare am supus la heara."
La aceste vorbe toti se inimau;
Toti spre razbunare bratul isi armau.

III.

Pe Siret la vale Petru Rares pasa.
Capii lesi cu totii stau falos la masa.
Siguri de izbanda, impletesc cu flori
Cupele de aur printre sarbatori.
Ati vazut lacuste ce-n noroase droaie
Se strecor in aer ca un nor de ploaie,
Ce-si precurma zborul si cobor din nori
Unde vad o vale cu frumoase flori,
Apoi fara veste, crude si flamande,
Mistuiesc indata plantele plapande,
Ierburile-amare care le displac,
Coadele taioase ce cazute zac?
Astfel si moldavii trec, s-opresc d-odata,
Sparge a Lehiei tabara armata.






Siretul


Aceasta pagina a fost accesata de 700 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio