Autori > Dimitrie Bolintineanu


Tutora



Catre domnul Petru tanara sa fata
intr-o zi purcede trista, dolorata.
isi ridica valul cu aur tesut.
Ca o aurora chipu-i a parut.
Ochii-umbriti de gene raur lacrimi line,
Raura tezauri de gratii divine.

Vorba-i ca murmura aurei usori
Printre rozioare, delicate flori.
Parul ei ce noaptea fata-i imprumuta
in ridente bucle sanul ei saruta.

- "O, marete doamne, fii ascultator.
Au venit cazacii, prad, robesc, omor.
Fii cu bunavoie pentru-aceasta tara!
Scoala-te si sparge ceata lor barbara!"
- "Fiica, nu deschide sanu-ti fragior
Grijilor ce faram omul pieritor.
Inima fecioarei sub dureri s-abate
Ca sfioasa floare prin furtuni turbate.
Cel ce-ti dete viata tie ti-a lasat
Lumea cu dulci raze, unde necurmat
Grijile-ncununa cugetele line
Cu florile d-aur viselor senine.
Te imbata dulce de ceresti visari
si ne lasa nou negrele vegheri!"
- "Dar cand omul uita drepturile-i sfinte,
Nu-i iertat femeii sa-i aduca-aminte?"

Zice: ochii pleaca dulci si lacrimati,
Domnul ii saruta perii sai curati
si cu dalbe lacrimi: - "O, preadulce fiie!
ii vorbeste domnul; Voia ta sa fie!"

De trei ori din ceruri rumenele zori
Au deschis spre lacrimi ochii muritori.
Dar a treia data lupta se precuma.
Inamicul fuge si moldavii-i urma.
Taie si farama pe cazaci cu dor,
Prinde in robie pe hatmanul lor.





Tutora


Aceasta pagina a fost accesata de 700 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio