• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Elegie

De lacrimi infocate, vai! genele-mi sunt pline
si mana-mi acum rece pe harpa a-nghetat;
Straina mi-este lumea d-acuma pentru mine,
Caci ce-am iubit in viata ca visul a-ncetat.

Aveam un frate tanar a caruia junie
Ca rausor de lapte luase cursul lin,
Ce in a sa ferice, placere, bucurie,
Zicea cu vorba dulce: "Eu nu voi sa suspin!"

Aveam si-un tata inca, amic cum si parinte,
A carui gene albe in plans au fost albit.
Dar vai! ei dorm acuma in tristele morminte,
Copilul langa tata, precum au vietuit.

Iubeam o copilita, o tanara suflare,
O floare matinala ce creste surazand,
Ce fara sa adune in viata-o sarutare
in dimineata vietii a incetat cantand.

Tot ce-am iubit in lume a incetat din viata,
si iarba primaverii sub pasii-mi s-a uscat;
Al vietii mele soare s-a stins colo in ceata
si anii mei de tineri in dor s-au intristat.

Eu am trecut ca floarea aici in asta lume,
Dar inima-mi zdrobita atat a patimit!
Ah! d-as fi fost o floare purtand un dulce nume,
As fi trecut prin viata si n-as fi suferit.






Elegie


Aceasta pagina a fost accesata de 1046 ori.