Autori > Dimitrie Bolintineanu


Fecioara




Plangeam pe sanu-i fraged un plans d-amaraciune
si lacrimi infocate pe frunte-mi se scura,
Caci tanara vergina soptea o rugaciune
Suava ca amorul ce-n sanu-i palpita.

Era un inger dulce ce-n visurile mele
D-atunci intotdauna plangand am intalnit;
Asa ca o fantasma ce-n noapte fara stele
Trecand printre morminte, sopteste: am trait!

Odata, dimineata cand vesel se rasfrange
Purpura matinala ce omu-i zice zori,
Cand muritorul palid, sub lantul ce il strange,
Saluta aurora in cerul fara nori;

Mergeam atunci la dansa catand la alba luna
Ce-n unda aurorii cu-ncetul se-neca.
Frumoasa copilita lucra la o cununa
De rozi ce-n rasfatare pe sanu-i se juca.

Cu flori inconjurata ca cerul cu lumina,
La candela murinda ea trista cauta;
Iar aurele-i bucle ca spice ce se-nclina
si stralucesc sub roua, in lacrime uda.

"O, vin, iubite, vino, caci iata vantul bate
si floarea diminetii curand va vestezi.
Veni-va calatorul din locuri departate
si ochii sai in lacrimi nu o va mai gasi.

Dar vino langa mine si moartea-mi va fi dulce
Pe ale tale brate cand capul voi pleca.
Asa drumasul serii in camp voind sa culce,
Ferice-i cand p-o floare isi pune fruntea sa!

Acel ce-mi dete viata la moarte mi-o expune,
Unui strain cu aur va mana s-o dau eu
si n-am spre aparare decat a ma supune,
si n-am a le raspunde decat suspinul meu."

Acolo unde luna din cale se opreste
si lasa o catare mai dulce pe pamant,
Acolo unde mirtul mai vesel infloreste
Acum eu merg adesea si plang p-al ei mormant.






Fecioara


Aceasta pagina a fost accesata de 708 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio