• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Proscrisul

O, vai incantatoare, dumbrava inverzita,
Ce-ati desfatat adesea copilaria mea,
Cascade murmuroase, si tu, a mea iubita,
O, dulcea mea frumoasa, nu te voi mai vedea!

Proscris, in a mea tara eu nu ma voi re-ntoarce
si ochii mei in lacrimi va-nchide un strain;
Dar catre voi adesea gandirea voi intoarce
soptind al vostru nume in ultimu-mi suspin.

O frunza dezlipita de ramura sa verde
ingalbeneste-ndata, nu poate exista
Asemenea proscrisul ce patria isi pierde,
Pe aripile mortii inclina fruntea sa.

si-aicea stanca neagra ascunde fruntea-n ceata,
si-aici doi ochi albastri in lacrimi stralucesc,
si-aicea valea are cascade si verdeata;
Dar tara e straina, nu pot sa le privesc.

Ah! tanara ghirlanda ce fruntea mea incinge
Usuce-se acuma, eu nu simt nici un dor,
Caci inima-mi zdrobita nimic n-o mai atinge;
Departe d-a mea tara, eu voi acum sa mor!

Caci am vazut pe frate dand dulce sarutare,
Pe frate cu caldura la sanul sau strangand;
Eu nu aveam un frate sa-i spun a mea-ntristare,
Eu nu aveam pe nimeni si am trecut plangand.

Asa o pasarica pe calea sa pierduta
Tot zboara inainte neincetat cantand,
Caci pentru dansa nu e dumbrava cunoscuta,
Nici floare ce-i e draga sa-si puie capul bland.

Proscris, in a mea tara eu nu ma voi re-ntoarce,
si ochii mei in lacrimi va-nchide un strain;
Dar catre ea adesea gandirea voi intoarce
soptind al sau scump nume in ultimu-mi suspin.




Proscrisul


Aceasta pagina a fost accesata de 750 ori.