• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Odalisca

Sub o durere-adinca sarmanu-mi suflet geme
si ochii-mi varsa lacrami ! D-ar fi s-aleg din dor
si din mormintul negru de care tot se teme,
Mai bine-as vrea sa mor !
in fundul astii inimi desertul se-ntroduce,
si nimenea nu stie ! si cui voi spune eu ?
si cine ma asculta, o, Dumnezeul meu !
Ce suflet bun si dulce !
Iluziuni de viata, d-amor ce ne imbata
Pe sufletu-mi adesea se lasa si plutesc
Ca focul diminetii pe marea azurata ;
Dar, vai ! se risipesc !
Adinca intristare pe viata mea, vai ! zace !
si nici o mina draga nu sterge plinsul meu !
si cine poate stinge un dor atit de greu,
Ferice a ma face ?
Dar tu puteai a face sa piara-aceasta ceata,
Sa-ntorci inimii mele iluziile dragi,
Sa dai placere lumii, chiar mortii sa dai viata,
Un zeu chiar sa ma faci !
in darn eu voi a stinge, o, dulce neinvinsa,
Amorul tau ce-n sinu-mi ma arde ca un foc,
Nimic nu-l poate stinge! Vai! viata mea e stinsa !
El insa sta pe loc.
Eu nu cunosc, o, draga, nimic decit durere
Din patima frumoasa ce-mi dai, sufletul meu !
Unic dar ce-mi faci mie la cite sufar eu,
in noapte si-n tacere !
Tu, care cu placere ma leganai in lume
De gratii infinite, de vise dulci d-amor,
Oh ! trebuit-a, oare, sa faci, o, dulce nume,
Din viata mea un dor ?
Nu ! Nu mai e speranta sa gust eu cu placere
Odihna ce-mi lipseste decit intr-un mormint ?
si numai moartea poate la cruda mea durere,
Sa plinga pe pamint !"

Asa cinta pe mare sub dalbele seraie,
in umbra noptii dese, un june trecator
si luna varsa dulce lumina ei balaie
Pe luciul Bosfor.
O voce din fereastra, suava ca o miere,
Unindu-se ferice cu al tamburii sun,
Lasa sa se auza ast cintec de durere
Ce muntii drag il spun :
"Dar inima mea are atita trebuinta
D-amor, de fericire ! Ca tine sufar eu !
Da-mi sufletu-ti ce arde de foc si de credinta,
Sa arza cu al meu !"
Ea cinta si natura paru ca se imbata.
A noptii stea de aur in sinul unui nor
si marea azurie si noaptea parfumata
Tresar d-un sint amor!





Odalisca


Aceasta pagina a fost accesata de 894 ori.