Autori > Dimitrie Bolintineanu


Ti-aduci aminte




Ti-aduci aminte seara cind noi pluteam pe mare,
O, suflet gratios ?
Torinte d-aur luna varsa cu rasfatare
si-n parul tau zefirul se legana voios !
Iar valul s-alinase sub coasta-ntunecata,
Abia se auzea
Ca zgomotul de pasuri pe valea departata
Ce moare cu incetul in noapte, dulcea mea.
Se auzeau dulci cinturi trecind p-acele unde
De spuma si d-azur.
Noi nu vedeam amantii ce noaptea ii ascunde,
si se parea, sub valuri, ca vocele murmur.
Cind terminaram cursul vorbirii amoroase,
Tacuti, noi am visat.
O lacrima lucise in genele-ti umbroase
si sufletu-ti de doruri parea inconjurat.
Tu ridicasesi ochii arzind de tinerete
Spre cerul stralucit
si cind vazusi ca-mi cura o lacrima pe fete,
Strigasi cu intristare : "Oh ! de ce m-ai iubit !"
- Oh ! Dumnezeu voieste si singur, draga, stie
De ce te-am iubit eu.
- si ce, Dumnezeu, oare atit de crud sa fie
Sa vrea ca sa zdrobeasca amar sufletul meu ?
- Acela ce cu suflu-i creaza-o dulce floare
Ca sa se stinga-n vint,
Ca sa parfume viata cu dragalasa-i boare
si-n urma ca o roza sa lase-acest pamint.
Ce te-a facut frumoasa ca sa iubesti in viata,
O, fericirea mea !
Ce inveleste paru-ti cu aur si dulceata
si degetele tele cu roze si cu nea.
in lacrimi amoroase i se-nvalea vederea,
si vintul balsamit
si umbra, si lumina ce raspindesc placerea,
Te rasfatau pe frunte, o, fermec fericit !
Tu blestemai in gindu-ti aceste elemente,
Complici misteriosi
Ca cind simteai asupra-ti tot fermecul fierbinte
Ce raspindeau in sinu-ti si-n perii tai undosi.





Ti-aduci aminte


Aceasta pagina a fost accesata de 647 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio