Autori > Dimitrie Bolintineanu


Dromichete



Lisimac inchina toata-ostirea sa
Ce-n taramul dacic soarta delasa.
si, band apa, zice-necat de suspine
- "Zei prea buni! Ce rele revarsati pe mine!
Dintr-un mare rege pe pamantul meu,
in straine locuri astazi rob sunt eu!"
Dacii, dupa datini, cer sa-omoare prinsii;
insa Dromichete vine printre dansii
si-astfel le vorbeste: - "Dacii mei stimati,
De vom da noi mortii p-asti straini barbati,
Fratii lor veni-vor c-oaste mult mai mare
in pamantul nostru pentru razbunare.
Daca, dimpotriva, viata le-am cruta,
Amicie lunga ne vor conserva."
Regele vorbeste. Popolul consimte.
Regii se saruta, cu mandre cuvinte.
Dacii cheama prinsii la splendide mese
Unde vase d-aur si bucate-alese,
Vinuri generoase pe meseni rapesc
Printr-un lux ce farmeca-ochiul omenesc.
insa l-alte mese dacii-atunci s-asaza
si din vase simple, simplu ospateaza.
Lisimac nu stie pentru ce cuvant
Cu-ndoite moduri, doua mese sant.
Crede ca barbarii vor sa-i invenine.
Dromichet pricepe si cu vorbe line
- "Nu luati aminte chipul cum mancam.
Noi cunoastem luxul, dar nu-l practicam.
El da nevointe cari-aduc in viata
Griji ce schimba-n lacrimi orisice dulceata.
Cu simplicitatea, prin straine tari
Nu catam prin arme prazi si razbunari.
insa de ne-alunga Dumnezei si tara,
Moartea pentru-aceste nu ne pare-amara.
Ne-aparam cu suflet, devenim eroi,
Caci nevrand rau altor, nu-l vrem pentru noi!"






Dromichete


Aceasta pagina a fost accesata de 700 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio