• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Stefan cel tanar si doamna-sa

Stefan sta la masa, zi de sarbatoare.
Doamna langa dansul sade ganditoare.
Genele-i noroase cauta pe jos,
Iar pe mana-i pleaca capul ei frumos.

Umbrele durerii coper-a sa fata,
Cum pe cerul splendid trece-un nor de ceata.

- "Astazi, zice domnul, zece mii ucig.
Ordinele-s date... Furcile se-nfig!"
Doamna se-nfioara, fruntea-i se-numbreste.
in profunde ganduri mintea-i rataceste.
- "Cat de dulce vinul rade-n cupa mea!
Doamne, pentru tine, tu cu mine bea!"

Domnul ia paharul si cu doamna-nchina.
Cupele rasuna; fruntea lor lumina.
- "Doamne, multe rele faci p-acest pamant,
Multe prazi si-ucideri fara de cuvant..."
Zice. Domnu-arunca cupa p-a sa fata.
Sangele pe frunte-i raura si-ngheata.
Doamna-si sterge roua si catand la cer
- "Astazi orice crime printr-o crima pier!
Doamne! roaga cerul... Esti inveninat!"
Domnul sub durere-i cade sagetat.
Tremura, paleste... Viata-i mai apune
si zdrobit de doru-i aste vorbe spune
- Chiar pe sotu-ti tanar ai inveninat!"
- "Zece mii, de moarte, moartea-ti a scapat!"





Stefan cel tanar si doamna-sa


Aceasta pagina a fost accesata de 690 ori.