• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

San-Petru

Lacramile tale, durerosu-ti chin,
Nu-ti vin, dulce tara, de la cel strein.
Insuti tu, frumoasa si-ntristata tara,
Iti urzesti o viata cruda si amara!
In trecute timpuri de mai multe ori
Au cercat sa-ti smulga cununa de flori
Dar atunci cu suflet si cu arma-n mana
Ti-aparai copiii, patrie romana.
Azi spre moliciune capul tau inclini,
Viata-ti dintr-o cupa bei cu cei streini!

Batori sub cortu-i, la mareata masa,
In placeri molateci sufletu-i isi lasa.
Asteptand sa vie marele Serban,
Iata cum vorbeste ungurul tiran:
- "Da-voi robi o suta carui mi-ar aduce
Mort sau viu valahul ce se zice duce.
Pan-atunci aduceti la masa sa pui
Cele doua roabe, soata, fiica lui!"
Asfel le vorbeste ... Roabele s-aduce.
Fata lor in doruri si in lacrami luce.
Una este soata domnului roman.
Dorul si marirea pe fata-i se-ngan.
Fiie-sei tiranul valul i-a deschis,
Ii zareste fata, dulce, magic vis!
Asfel fragul rupe valu-i de foioare
Si roseste dulce printre lacramioare.
- "Stati cu noi la masa si-nchinati cu mine
Pentru faramarea cetelor streine!"
Batori le zise ... Doamna lui Stefan
Cu-ochii plini de lacrimi cata la tiran:
- "Tu infrunti femeia in nefericire...
Astei fapte, doamne, cum poci da numire?
Roabe, vieata noastra poti a ne rapi,
Infrunta-vei insa, fara-a te josi?
Nu-i mai cruda moartea decat o fruntare!
Daca al sau suflet astazi nu mai are
Flacari generoase ce pe om maresc
Si cu insusi zeii il asemuiesc,
Ne infrunta-n voie; insa totd-odata
Curma viata noastra lacramilor data"
Asfel zice doamna ... Buciumele sun
Caci Serban soseste ... Toti la camp s-adun.

Trambitele suna, dau al luptei semn,
La banchetul mortei pe roi indemn.
Un fior salbatec pe ostasi incinge,
Fata lor paleste, spaima ii atinge.
Batalia-ncepe ... Cetele pasesc.
Ambele avangarde crancen se lovesc.
De sageti ce zboara, cerul se umbreste
Si-ntr-un val de sange soarlee roseste
Cum un vas pe mare tremura, mugeste
Cand in sanu-i fraged flacara razbeste,
Tremura pamantul, bubuie usor,
Sub a lor calcare, sub furia lor.

Ungurii se varsa ca turbate unde
Ce pe vai coboara, printre nopti profunde.
Seclerii ne-neaca. Sparta-nabusita,
Avangarda noastra fuge risipita,
Pune in dezordini armia cea mare.
Domnul se-nfioara. Singura scapare
A patriei sale in izbanda sta.
Hotari cu viata, tara a scapa.
Pe un cal in spume el inainteaza
Si cu-aceste vorbe ii imbarbateaza:
- "Fratii mei, ori spaima va coprinde foarte?
Un roman nu fuge d-o mareata moarte.
Numai prin curagiu-i se alege-un brav,
Se cunoaste-un nobil dintr-un marsav sclav!
De strabunii vostri, de al lor sant nume
N-ati avut cuvantul sa rositi in lume.
Pentru ce veti oare fiii vostri noi
Sa se rusineze d-astazi pentru voi?"
Zice. Toti se-nturna, cauta sa peara
Pentr-un nume mandru, pentur santa tara,
Ei, ce mai-nainte toti au fost palit,
D-a lor slabiciune, iata-i au rosit
Arma se renalta ... Lovituri turbate
Suna pe harci goale, coifuri faramate.
Cum a verei plaoie raura p-un lan,
Cum mii de ciocane sun p-un nicovan,
Geme spada noastra ... Romanii ce mor
Se abat pe valul lesurilor lor.
Cu strigari salbateci, vaietele-amare
De raniti s-amestec fara de-ncetare.
Armele streine, pepturile lor
Nu mai pot s-opreasca al furiei zbor.
Asfel cand un fluviu se tulbura, creste,
Stavilele-i slabe repede zdrobeste,
Ungurii se pleaca, se consol amar,
Blestemand cu lacrimi domnul lor maghiar,
Batori prin fuga isi croieste cale.
Zece mii de unguri zac pe lata vale.









San-Petru


Aceasta pagina a fost accesata de 681 ori.