• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Apa Barsei

Ca un fluviu d-aur, splendida lumina,
Peste patru taberi, varsa luna plina.
Turcii si tatarii somnului se dau;
Ungurii, la mese, grijile-nselau.
Astfel prin furtuna, printre nopti, pe mare
Lopatarii varsa tanara cantare.

Dar serban nu doarme, caci dulcele somn
Rar rasfata geana unui mare domn.
Grijile, in hora, turbure se duce
incotro lumina mai splendida luce.

Catre astea, cantul pasarii prin flori
Spune ca se varsa fragedele zori.
Domnul catre ceruri-nalta rugaciune,
Apoi da semnalul, trompeta rasuna.

Lupta se incepe, cetele tatare
Pasa inainte, striga cu turbare.
Turcii le sprijina; turcii si tatari
Se indes, s-amestec... Sprinteni armasari
Necheaza, spumeaza... Armele rasuna;
Tremura pamantul... Muntele detuna,
Soarele paleste... Apele rosesc...
Pasarile-n aer zborul lor opresc.
Omul se imbata d-omenescul sange...
Muma catre sanu-i copilasul strange.
Ungurii rezista furiei cei vii,
Dar cum in suflarea negrei vijelii
Arborii rezista, cateva minute,
Apoi isi sfarama cracile batute,
Astfel stau maghiarii cu-nfocatul dor,
Cu puterea dalba sufletelor lor.
Dar-necati d-a noastra crancena putere,
Iata ca se pleaca, barbatia piere.
Dar atunci incepe cruda macelare.
Furia scapata, urla cu turbare.
Caii calca in sange pana la copiti,
Calca si sfarama mortii si raniti.
Strigate, trufase, celui ce invinge,
Se confund cu plansul celui ce se stinge,
Astfel cum bacanta, l-al placerii loc,
Vine despletita si cu ochii-n foc,
si cu voluptate, si nesaturata,
De placeri salbateci si de vin se-mbata.
Secheli s-abate. Zilele-i se curma,
Patru mii de nobili in mormant il urma.






Apa Barsei


Aceasta pagina a fost accesata de 720 ori.