• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Aprodul Purice

S-aprinsese-n lupta Hroiot cel tiran.
Cand s-abate calul marelui stefan,
Purice-i ofera calul sau indata.
Domnul nu ajunge scara ridicata.
- "Doamne! Movilita ma voi face eu,
Ca sa poti sa-ncaleci dupa gatul meu!
Zice si se pleaca. stefan, fara munca,
Prin mijlocu-acesta pe fugar s-arunca.
- "Purice, sarace! De voi castiga,
in movila-nalta eu te voi schimba.
Omul este mare, nu prin al sau nume,
Nastere, avere, ci prin fapte bune;
Faptele sunt nobili, nu tarana sa
Ce deopotriva viermii-o vor manca.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
si acum, Movila, aidi a ne lupta!
Caci urmasii nostri nu ne-or semana!
Multi romani chiar astazi la straini alearga
si prin ei asteapta tara ca sa mearga.
si cum vrei ca viata la ei a afla,
Cand tu nu o afli in inima ta!
Cel strain nu-ti face niciodata bine
Fara sa castige drepturi peste tine.

Nu zic c-o sa piara neamul romanesc;
Dar sunt timpi in care popolii slabesc;
Cum sunt ani in care pomul ce rodeste
Nu da nici o roada, desi infloreste.
Popolii se pleaca cand mai-marii lor
in descurajare cu inima mor!...
Cand sunt robi ei insisi l-a lor slabiciune,
Cum vor face liber un popor in lume?
Popolul acela este ca sfarsit,
Este cel din urma: e la robi robit.
Caci intotd-auna un popor se face
Mare ori nemernic, celor mari cum place.
si sa stii, aproade, ca vor trece ani
Pana sa mai vie Dragosi si stefani!"
Zice, pleaca, invinge. Hroiot se umila.
Purice aprodul s-a facut Movila.




Aprodul Purice


Aceasta pagina a fost accesata de 943 ori.