• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Baia

I.

Trage-ti inca-o data spada fulgeroasa,
tara de mari fapte, tara mea frumoasa.
Un minut in viata tu te-ai odihnit
si pe paru-ti mandru florile-au palit!
Dulcile suraderi pe buze fecioare
Stinsu-s-au la umbra grijii ganditoare.
Peste tot rasuna cantece de dor
Cu suspine triste inganate-usor!

II.

Cetele maghiare pe campii s-adun,
La cetatea Baia tabara lor pun,
Mateias soleste marelui stefan
Ca sa-l recunoasca drept un suzeran.
Dar eroul nostru inca-i da de stire
- "Pana ce romanii, mandri de marire,
Pentru tara moartea vor dispretui,
Mainile de lanturi nu-si vor umili!"

III.

in cetatea veche ungurii-au ramas
si-n placeri molateci inimile las.
intr-o noapte trista, intr-o sarbatoare,
Ei inseala dulce grija ganditoare.
Viata, dezbracata d-ale ei dureri,
Cura pentru dansii plina de placeri.
Dar p-atunci romanii cu cel calcator
Nu beau dintr-o cupa viata tarii lor.
P-a fecioarei frunte, aste sarbatori
Nu puneau plapande si suave flori.

IV.

Noaptea toate seaman mai spaimantatoare,
Moartea le-mprumuta valul de teroare.
Conjurati d-odata, in orgia lor,
Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor.
stefan pune focul. Flacara s-uneste
Cu teroarea mortii si pe toti uimeste.
Zorile se varsa. Pe cetatea lata
Catre cer se-nalta flacara turbata.
Junele bacante, bete, despletite,
Mai catand cu gura sarutari dorite,
Cu amantii tineri, spectacol amar!
intr-un rau de flacari, repede dispar.

Iar Corvin cel mare, revarsand suspine,
Cu trei rani si singur fuge cu rusine.





Baia


Aceasta pagina a fost accesata de 734 ori.