• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Barlad

Turcii intra-n tara, trec, se gramadesc,
Altii totd-odata la hotar murgesc.
Dar stefan cel Mare cu ostile sale
Spre Barlad se duce si-i asteapta-n cale.
Un boier ii zice: - "Doamne! Multi mai sant,
Multi se varsa turcii pe acest pamant!"
stefan ii raspunde: - "si mai bine-mi pare.
Nu vom sta noi nimeni fara de lucrare."
Zice. Late valuri cetele-i pornesc.
Pulberea se-nalta, armele lucesc.
Domnul pune oastea sub trei capi de tara.
Avangarda pleaca... Lupta-ncepe-amara.
Numarul lor mare pe moldavi ii strange.
Soarele s-ascunde sub un nor de sange,
Noaptea imprumuta zilei val de dor,
Negura si pacla pe pamant cobor.
Cum din munti coboara doua repezi unde,
Se-ntalnesc pe cale, scot mugiri profunde,
Apoi preunate, pe un singur pat,
Spumega si-alearga, si-alergand se bat.
Astfel se-ntalnira ambele armate
si d-a lor lovire par impovarate.
Oameni pusi sa sune, prin adanci paduri,
Suna din cimpoaie, buciume, tamburi.
Turcii stau si-asculta larma departata!
Cu trei alte armii cred ca-au sa combata.

Raul ii constrange. Umbra ce s-a-ntins
indoieste spaima. Focul lor s-a stins.
Cei mai mari s-aduna... Ce vor face oare?
Buciumele suna, raspandesc teroare.
Unul ia d-a fuga... Toti il urmaresc,
Ca pulberea in vanturi toti se risipesc.
stefan ii preurma, fuga lor nu-i scapa.
Multi, cuprinsi de spaima, sar si pier in apa.
Altii, intre dansii singuri se ucig,
Altii-n spada noastra, navalind, sa-nfig.
Astfel multe paseri, prin furtuni turbate,
Zboara risipite, par inspaimantate!
Unele s-arunca peste rapi si mor,
Altele pe sanul celor ce le-omor.
Raul spuma sange. Turburile-i valuri,
Stranse de cadaveri, se revars pe maluri.
stefan pretutindeni ii doboara-amar,
Dandu-le gonire pana la hotar,
Cum pe calea coasei, pe intinse cranguri,
Maldarul cel verde zace randuri, randuri!
Astfel pretutindeni zac si mortii lor.
Corbii, cete late, peste dansii zbor.

Dar stefan cel Mare capii ostii-uneste
La voioase mese si-astfel le vorbeste
- "Raz-acestei lupte petrecuta-n nori
Luce ca lumina soarelui la zori,
Dar a sa lumina foarte lucitoare,
Sa nu ne rapeasca prin a sa vulvoare.
Fala e un soare mandru, stralucit,
Ce orbeste ochiul care l-a privit."
Astfel zice domnul. Cupele-aurite

Cheama, prin toaste, zile stralucite.
Tinere fecioare cununau cu flori,
Cu-a lor dulce mana, bravii vingatori.
Altele, pe harpe, canta dulce, lin,
Gloria romana si-al Moldovei chin.
Iar stefan ascunde fata-i stralucita
in regala-i manta cu aur mandrita.





Barlad


Aceasta pagina a fost accesata de 680 ori.