• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cozia

Poem

I.

Noaptea trece lina.
Stelele voioase
Scutura in aer coamele-auroase.
Dar pe lungul apei,
pe costis intins,
Miriade fucuri
ungurii-au aprins.

Ei cu fericire
somnul dulce cata
si de line vise,
sufletul imbata.
Mai departe caii
necheaza duios;
Codru dupa codru
suna zgomotos.

Dar sud codru-i mandru,
regele maghiar
Cheama cavalerii
si le zice-amar:
-"Maine domnul Mircea
la bataie vine,
Cu-ale sale cete
de talhari ca sine!

Este timp s-aducem
la indeplinire
Prin o noua lupta
planul de marire,
Plan pe care regii
marelui popor
A-ntarit cu viata,
cu sangele lor.
Pana unde Istrul
sa arunca-n mare
Totul sa se plece
armelor maghiare! "

II.

Domnul cheama capii
si le zice-ndata
 Cand frumoasa-i coama
soarele ne-arata:
-" Azi tiranul tarei
e crestin popor
si de-aceea-mi pare
mai spaimantator!
Sub vorbiri crestine,
pline de-omenie,
El ascunde noua
lanturi de robie!
Nu catati ce nume,
ce credinta are
Cela ce va surpa
sfanta neatarnare!
Cati straini va calca
pe acest pamant,
Voitori de bine
voua nu va sunt.
Orice-ar fi strainul
ce va calca-n tara,
Sub urgia voastra
trebuie sa piara!

Oamenii se pleaca la apasator,
Cand le putrezeste inimile lor.
Dar un nobil popor
piere cu mandrie
si cat vietuieste,
liber va sa fie!
Tari au stat strabunii
pentru-acest pamant,
Sa urmam in fapta
cei ce nu mai sunt!
Cum au fost parintii,
fiii n-or fi oare?
Pirul nu coboara
dintr-o dulce floare.
Unde roza moare,
rozele-nfloresc,
Pe eroici urme,
eroi stralucesc!"

III.

Aerul rasuna...
Muntele raspunde;
Geme pretutindeni
prin stramtori profunde.
Arme, coifuri, zale
varsa raze pline
Ce prin nori pulberici
raspandesc lumine;
Astfel cand dumbrava
se incinge-n foc,
Printre fum, in aer,
flacarele-i joc.

IV.
Regele isi pierde marea lui armie
Si prin fuga, scapa de robie.
Dupa lupta, Mircea si cu-a lui ostime
Nalta manastire la Sfanta Treime.






Cozia


Aceasta pagina a fost accesata de 706 ori.