• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cupa lui Stefan

Intr-o monastire din trecut ramasa,
in domneasca sala se intinde masa.
Misail prezida ast banchet voios
si in timpul mesei zice dureros:

- "Stefan dupa moarte lasa mostenire
Arcul sau si cupa l-asta monastire.
Cu Cantemirestii lesii au venit
si pradand locasul, arcul au rapit;

insa nu rapira cupa minunata!
Ea traieste inca, de mirare!... Iata!"
El arata cupa... Toti s-au minunat.
Ea era sapata dintr-un matostat.

Servii varsa-ntr-insa dulce tamaioasa.
Fiecine-nchina pentru o frumoasa.
Cand la cel din urma randul a venit,
Misail ia cupa si-astfel a vorbit:

- "Unde este timpul cel de vitejie?
Timpul de mari fapte?... Vai! n-o sa mai vie?
A cazut Moldova, caci orice romani
Se rosesc la gandul a mai fi stapani.

Ei imbraca manta de intelepciune;
Dar ca sa-si ascunza trista slabiciune.
Dar intelepciunea fara-a cuteza,
E ca cutezarea fara-a cugeta.

Cand vedem sfioasa patria romana,
Ne-aducem aminte vorba cea batrana:
Cel ce e mai aproape de mormantul sau
La ideea mortii tremura mai rau!

Stefan nu mai este... insa o sa vie
Alti Stefani cu viata si cu barbatie:
Daca timpul d-astazi ne apasa greu,
Viitorul este al lui Dumnezeu!

insa pan sa vie lantul sa ne rupa,
Nu va mai bea nimeni din aceasta cupa;
Cand un suflet mare se va arata,
Harburile cupei le va aduna."

Zice,-arunca cupa si o sparge-n trei...
Nimeni n-a strans inca harburile ei.




Cupa lui Stefan


Aceasta pagina a fost accesata de 764 ori.