• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Doamna lui Neagu

Neagoe cel Mare in al sau palat
Ce domneste p-Arges zice intristat
- "Monastirea noastra nu e savarsita
si a mea avere este ispravita!
Dragi ostasi, ce ziceti, nu ar fi pacat
Ca sa inceteze lucrul minunat?"
- "Biruri noi pe tara pot ca sa se puie!"
Au raspuns ostasii ca sa il mangaie.
Zic si ei decide biruri pe romani
De la cei mai tineri pan' la cei batrani.
Doamna intra-n sala. Gratiile sclave
impletesc cu roze zilele-i suave.
Ochii uzi de roua spre pamant se-nclin;
Rumenind la fata ea vorbeste lin
- "Voi vreti biruri noua! Neagoe, te teme!
Maine toata tara o sa te blesteme.
Asta monastire ce atat iubesti,
Printre fum de lacrimi poate s-o privesti!
Iata diamanturi! Vinde-le si-urmeaza
Nobila lucrare ce te inimeaza.
Caci aceste scule nu le pot purta
Cand femei pe fata lacrimi vor pastra."
Zice si arata un paner de aur
Unde inchisese gingasul tezaur.
Ea il da. si fata ca un frag cocand,
Rumena surade, dragalas si bland.
Un batran se scoala si-asfel le vorbeste
- "Inima strabuna inca vietuieste.
tara care naste astfel de femei,
Merita si viata si marirea ei.
Caci sa stiti cu totii ca un neam se face
Mare sau se pierde cum femeii place.
si acum voi zice: Doamne! pot sa mor,
Caci vazura ochii-mi mantuirea lor!"




Doamna lui Neagu


Aceasta pagina a fost accesata de 672 ori.