• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Domnul Mavrogheni

Domnul Mavrogheni pleaca cu ostire
si, chemand boierii, zice cu marire:
- "Astazi este timpul sa va razboiti
si prin dalbe lupte sa va nemuriti.
Cela ce roseste a trai-n robie,
Catre-o mandra moarte sa-mi urmeze mie!"
L-aste sfinte vorbe, vai! boierii-au ras!
si cu ironie domnului au zis:
- "Portul nu ne iarta, doamne, a ne bate!"
Nobila manie sufletu-i strabate,
Dar frangandu-si dorul iara le-a vorbit:
- "Ce? in tara unde viata a domnit
Astazi nu mai este nici un suflet mare
Ce sa bata inca de neatarnare,
Pe campia unde numarau pe flori
in trecut vitejii ageri luptatori?
Nu mai e scapare pentru ast pamant!
Inimile voastre sunt un trist mormant,
Unde nici o floare nu mai infloreste,
Unde nici o raza nu mai straluceste!
Sa-mi aduca caii astor mari boieri,
Lor le dau eu ranguri pentru cavaleri!
Ei merg la bataie, fara-mpotrivire,
Numai lor se cade cinste si marire."
Astfel zice domnul trist si abatut.
insa din multime iata au parut
Capitani de frunte, plini de vitejie,
De amorul tarii si marinimie.
- "in aceste locuri, desi suferim,
insa pentru tara mergem sa murim!"
Ei plecara-ndata sa se razboiasca;
La Tismana bate armia nemteasca.






Domnul Mavrogheni


Aceasta pagina a fost accesata de 684 ori.