• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Dumbrava rosie

I.

Albert face stire lui stefan cel Mare
- "Sa depui puterea si-armele barbare!"
Pentru-aceste zise, domnul ii scria
Aste vorbe dalbe: - "Vino de le ia!"
Iar la-ai sai le zice: - "in aceasta lume
Cat cerescul soare va purta un nume,
Nimeni nu va spune, cat am vietuit,
Ca a calcat strainul ast pamant iubit
si-a gasit in tara cugete-njosite,
Inimi degradate, brate putrezite!
Nu catati multimea celor ce sosesc
si ascund in umbra soarele ceresc.
Inima la doruri e mai calduroasa,
Steaua-n noapte luce, e mai luminoasa!"
Zice; cere calu-i... Brava lui armie
Spre campia luptei pasa cu mandrie.

II.

Ce-ai facut vitejii plini de barbatie,
O, trufase rege! Ieri, tu, cu mandrie,
Le-mparteai al tarii laudat pamant,
Astazi n-au nici locul unui stramt mormant.
Plangi, trufase rege, caci a ta mandrie
A lovit cu moarte splendida Lehie!

III.

Mii de pluguri ara. La fiece plug,
Zece cate zece robii lesi se-njug.
Astfel ara campul; iar prin araturi,
Tot cu dansii stefan seamana paduri.

IV.

Doi trimisi de unguri la stefan sosesc.
- "Doamne! Toti crestinii azi te fericesc.
Dar, ilustre stefan, toti se roaga tie,
Pentru robii vostri prinsi in batalie..."
Astfel zic trimisii. Dar stefan cel Mare
Iata cum raspunde plin de turburare
- "La vecinii nostri prazi noi nu catam,
insa cand ne calca, stim sa ne-aparam.
Nu-i in datul nostru cruda tiranie,
Dar un aspru-exemplu am voit sa fie.
Din aceasta fapta naste-vor dumbrave
Ce-ar vorbi prin veacuri d-armele moldave...
Noi scriem istoria nu pe carti ce pier,
Ci pe frunti de popoli cu palos de fier!"





Dumbrava rosie


Aceasta pagina a fost accesata de 686 ori.