• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Fecioara Daciei

I.

Plangeti crinul tanar ce, mutat de vant,
Naste langa piatra tristului mormant!

II.

Abia se forma foile,
A mortii mana rece
Pe fruntea sa cea tanara
Cu rasfatare trece.

isi pierde fragezimile
si splendida coloare;
ingheata, piere repede
Surasu-i, dulcea floare.

in darn inturna fetele
Catand la raza vietii,
La sarutarea soarelui,
La roua diminetii;

La gratioase aure
Ce-l lasa-n intristare
si nu-i rejuna zilele
Cu dulcea lor suflare.

in line horuri fluturii
Plutesc pe langa sine,
Dar nu-i culege lacrima
Cu sarutari divine.

Iar viermele mormantului
Al sau crud mire pare;
ii soarbe restul zilelor
Cu rece sarutare.

III.

Astfel este soarta verginei Daciei!
Vine cununata de farmec ceresc,
Dar abia cu roze gratiile pletesc,
Florile juniei,

si plapanda-i frunte se pleaca pe dor.
Sufletul ei pierde cerescul tezaur
Cum pierd flutureii gratiosul aur
Din aripa lor.

Omul cu frumoasa, nobila gandire,
Nu culege dulce sarutarea sa;
Sufletele sclave, fara de marire,
Viata, poezie, crud ii vor seca.





Fecioara Daciei


Aceasta pagina a fost accesata de 713 ori.