• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Fost-ai tu frumoasa, tu, Patria mea!

Ca frumoasa, dulce si placuta roza,
Ce voios surade rumenelor zori,
Ca fluture d-aur ce, venind din flori
C-un torent de raze, dulce se repoza
Pe ghirlanda verde printre sarbatori:

Ca vergina juna care, la festine,
in antice timpuri candida parea,
Semanand pe cale florile divine
Viselor poetici-gratioase, line;
Fost-ai tu frumoasa, tu, patria mea!

Ca torente turburi ce prin nopti fatale
Raura gemande, spuma furios
si prin stanci salbatici se doboara jos,
Fiii tai din munte coborau spre vale,
Cu palose mandre, cu suflet voios.

Ale tele fiice ca vise ce luce
si prin nopti de chinuri amagesc usor,
Neputand la lupta calul a conduce,
Revarsau prin inimi inima lor dulce
Plina de virtute si de sfant amor!

Astazi tot slabeste, se preface, piere!
Cel ce cunoscuse stralucirea ta,
Astazi sa te vaza, trista decadere,
Inima-i ar geme rupta de durere,
Ochii sai in lacrimi i s-ar ineca!

Ati vazut voi roza care se-mladie
Conservand ferice frumusetea sa;
Dar pe care viata nu mai revifie,
Nu-i mai da coloare, fragezime vie,
Farmecele sale cu care-ncanta!

Astfel straluceste rara-i frumusete
Ce pe toti incanta, farmec inzeit!
Dar pierit-a viata care da junete,
Inima, vointa, dalba tinerete,
Tot e vestezit!

Nu chemati acele suflete sublime
Ce pastea cu fala, vechiul, dalb pamant!
Nu pot a raspunde decat prin suspine;
Inima-mi se rupe cugetand in mine
si plangand dulci zile care nu mai sant!






Fost-ai tu frumoasa, tu, Patria mea!


Aceasta pagina a fost accesata de 658 ori.