• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Grozea vornicul

Iar prin lungul apei, prin dumbravi, s-arata,
Pasa, pe tacute, o mareata-armata
Armia lui Rares, domnul laudat.
Luna p-a lor cale raze-a semanat.
Ungurii cu spaima somnul dulce lasa
si la datorie fiecare pasa...
La lumina stelei, cei armati s-opresc...
Din ambele taberi, bravii se privesc.

Lupta-ncepe cruda: buciumele suna,
Caii lor necheaza, vaile rasuna.
Zorile se scalda p-azurul ceresc,
Pe armele rosii de sange-omenesc,
Dar lumina spune cetelor maghiare
Ca numai prin fuga pot afla scapare.

Zapoliu aude cu placere vie...
La moldavii nostri pasa-n bucurie.
Cheama capitanul care-a comandat;
Tinde mana dreapta si l-a sarutat.

Apoi da lui arme rari si pretioase,
Aur îi ofera si sageti frumoase.
Grozea, capitanul, armele-a primit
- "Iau eu arcu-acela la luptasi dorit,
Dar auru-ti, doamne, nu mi se cuvine.
Domnul Petru Rares m-a trimis pe mine
Sa sfaram vrajmasii într-acest rezbel
Numai pentru stima care-ti poarta el."




Grozea vornicul


Aceasta pagina a fost accesata de 715 ori.