Autori > Dimitrie Bolintineanu
La Danubiu
I.
O, rau de timpuri mandre, Danubiu maiestos!
Tu ne rechemi cu fala trecutul glorios
Cum un batran ce timpul il uita sa rapeasca
Recheama celor tineri marirea stramoseasca!
Dar rechemand virtutea strabunilor eroi,
in timpuri de cadere, cat dor destepti in noi!
II.
in aurora timpului,
in zile mai senine,
Nu cunoscusesi fiarele
Popoarelor straine.
Pe malurile fragede
Cresteau flori parfumate,
Eroi si blande vergine,
De gratii cununate.
Iar undele cu vasele
Se-ncununau voioase
Ca valurile campului
Cu flori primavaroase.
Cand armele strainilor
Tunau p-a ta campie,
in vijelia luptelor
Tu tresareai c-urgie.
Sub undele salbatice
Sorbeai tu hoarde rele;
Cu sange, cu cadavere
Curau undele tele.
Atunci si fiii patriei
Strigau cu flacarare
"A noastra-i vechea Dunare
si dalba-i aparare!"
III.
P-ale tele valuri azi ca altadata,
Cresc flacai, fecioare, flori frumoase cresc,
Dar flacaii pleaca fruntea durerata,
Verginele varsa lacrima-nfocata,
Florile nascute se si vestejesc.
Vasele se leagan peste valuri, line.
Dar cu fericire nu le pot vedea,
Caci aceste vase toate sunt straine
si tot pare-n lacrimi la vederea mea!
Astazi ca-n vechime, cand p-aceste maluri
Armele straine tuna cand si cand,
Tu tresari pe patu-ti, volvori spumegand,
Sange si cadaveri rauri printre valuri.
Dar prin toate-aceste feluri de popoare
Ce pe lata-ti fata cand si cand combat,
Fiii Romaniei in desert ii cat,
in desert ii cheama vocea cea d-onoare.
La Danubiu
Aceasta pagina a fost accesata de 732 ori.