• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Maria Putoianca

Maria cade roaba. E dusa la Divan.
Acolo se prezinta superbului sultan.
E juna si frumoasa sub ostasesti vestminte!
Frumoasele-amazoane, ea mandru ne aminte.
E-nalta si subtire, ca bradul copilas;
Pe albu-i san, par negru se varsa dragalas.
Cum plana intristarea pe cugete senine!
Iar gura-i e o roza cu sange si cu vine.
- "De ce-ai luat vestminte si arme de barbat
Ca sa te lupti cu turcii? sultanul a-ntrebat.
Urmat-ai tu in lupta vreun ostas ce-ti place?"
si a Mariei fata mai rumena se face.
- "Nu am urmat pe nimeni, si, daca arme port,
Voi sa-mi razbun prin sange parintele meu mort."
- "Multi turci ucis-ai oare? Eu pot a-ti da iertare
De n-ai ucis nici unul!" La asta intrebare,
Maria ii raspunde: - iti jur pe Dumnezeu,
Ucis-am numai noua, si mult imi pare rau!
imi trebuia o mie ca sa razbun un tata
A carui scurta viata fu de virtuti bogata."
Sultanul cu mirare pe fata auzi
- "Fii libera, traieste! Esti demna a trai!"





Maria Putoianca


Aceasta pagina a fost accesata de 722 ori.