Autori > Dimitrie Bolintineanu


Mircea cel Mare si solii



intr-o sala-ntinsa, printre capitani,
Sta pe tronu-i Mircea incarcat de ani.

Astfel printre trestii tinere-nverzite
Un stejar intinde brate vestejite.

Astfel dupa dealuri verzi si numai flori
Sta batranul munte albit de ninsori.

Curtea este plina, tara in miscare;
Soli trimisi de Poarta vin la adunare.

Toti stau jos mic, mare, tanar si batran...
Era nobil omul cand era roman.

Solii dau firmanul. Mircea il citeste,
Apoi, cu marire, astfel le vorbeste:

- "Padisahul vostru, nu ma indoiesc,
Va sa faca tara un pamant turcesc.

Pacea ce-mi propune este o sclavie
Pana ce romanul sa se bata stie!"

La aceste vorbe sala-a rasunat;
Dar un sol indata vorba a luat.

- "Tu, ce intr-aceasta natie crestina
Stralucesti ca ziua intr-a ta lumina,

Tu, o, doamne, carui patru tari se-nchin.
Allah sa te tie, dar esti un hain!"

in murmura surda vorbele-i se-neaca.
Cavalerii trage spadele din teaca.

Mircea se-ndrepteaza iute catre ei:
- "Respectati solia, capitanii mei!"

Apoi catre solii Portii el vorbeste:
- "Voi, prin care sahul astazi ma cinsteste!

Mircea se inchina de ani obosit;
insa al sau suflet nu e-mbatranit:

Ochii sai sub gene albe si stufoase
Cu greu mai indreapta sageti veninoase;

Dar cu toate astea fieru-i va lovi,
s-albele lui gene inca n-or clipi.

Cela ce se bate pentru a lui tara,
Sufletu-i e focul soarelui de vara.

Mergeti la sultanul care v-a trimis,
s-orice drum de pace, spuneti ca e-nchis!"

Apoi catre curte domnul se indreapta.
- "Fericirea tarii de la noi s-asteapta.

De desarte vise sa nu ne-nselam:
Moarte si sclavie la straini aflam.

Viitor de aur tara noastra are
si prevaz prin secoli a ei inaltare.

insa mai-nainte trebuie sa stim
Pentru ea cu totii martiri sa murim!

Caci fara aceasta lantul ne va strange
si nu vom sti inca nici chiar a ne plange!"




Mircea cel Mare si solii


Aceasta pagina a fost accesata de 1488 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio