Autori > Dimitrie Bolintineanu
Navala lui Tepes
Noaptea-i furtunoasa, si superbul domn
in desert mai cheama fugatorul somn:
O gandire mare sufletu-i imbata;
Printr-o fapta rara sa triumfe cata.
Printre noapte, ploaie, tunete de foc,
Cu cinci mii de rosii el isi face loc:
Cum furtuna cade p-ape dormitoare
Si d-odata-nalta valuri mugitoare,
in ordia turca rosii navalesc...
Turcii se desteapta, striga, s-ametesc.
Sunetele d-arme, strigate turbate,
Printre vijelie zbor amestecate;
Caii calca randuri de faramaturi;
Sangele ca ploaia cura din sacuri.
Mohamed sub cortu-i dulcea pace cata;
Vise gratioase sufletu-i imbata.
Usile, la cortu-i, iata, se smicesc
si pe cal apare domnul romanesc.
Mohamed p-o poarta repede dispare...
Printre umbra deasa cauta scapare.
Cand pe fruntea noptii ziorile se joc,
Domnul cu romanii las al luptei loc;
Dar sultanul cearca spaima-atat de rara,
Cat, la miezul zilei, fuge spre hotara.
Navala lui Tepes
Aceasta pagina a fost accesata de 724 ori.