• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Ogogenii

Poem

I.

Domnul sade-n sala cea de sarbatoare,
Iar alaturi pare doamna-i ganditoare.
Cum mai multe magici si suave flori
in bughet se-ngana cu-ale lor colori,
Astfel sunt in fata-i, dulcea tinerete,
Maiestate, gratii, rara frumusete!
Peste paru-i poarta regala cununa.
Din cununa cade coama sa cea bruna,
Raura pe sanu-i ca doua-aripiori
Ce un corb destinde iarna pe ninsori.

Soli trimisi de Poarta dau al lor firman...
Iata cum ii scrie marele sultan:
-"Pentru ca e datul, cei ce-mi serva mie
tarile-mi supuse, trei ani sa le tie.
Prin trimisii nostri te-am instiintat
Sa depui puterea care ti-am fost dat!"

Matei se indreapta catre toti si spune:
-" Ne vom bate oare, sau ne vom supune?"
-" Sabia straina, toti au cuvantat,
Sa nu taie-n tara nici un cap plecat!
si de-a fi sa cada tara in robie,
inca sa ne facem sfanta datorie!
Caci mai dulce ne noua liberi sa perim,
Decat cu rusine robi sa vietuim!"
Striga si toti jura cu-armele sa piara
Pe campia luptei, pentru sfanta tara.

II.

Campul Ogogenii luce despre zori.
Nu de turme grase,
nici de dalbe flori,
Ci de multe corturi.
Tabara-i tacuta.
Vasile-al Moldovei
pe straini ajuta!
Ura care poarta domnului crestin,
Pune-n mana-i arme langa cel strain,
si ii zice:-"Du-te!
Sparge cu turbare
Orice smpatie sangele tau are!
Numai sa astamperi al tronului dor,
Sclav al vanitatei, mizer muritor!"

Matei domnul vine cu cetele sale,
Sfarama strainii raspanditi pe vale...
Domnul de Moldova scapa rusinat
si de constiinta dureros muscat.





Ogogenii


Aceasta pagina a fost accesata de 710 ori.