Autori > Dimitrie Bolintineanu
Virtutea
Aceasta lume-i umbra ce fuge si dispare
Si viata noastra trece cum trece-o sarutare,
Cum trece o zimbire, cum trece un suspin,
Ca lacrima aurorei in cupa unui crin.
Cind ora trista vine pe OM ca sa stramute,
Ferice-i daca lasa un nume de virtute !
A gloriii lumina se duce catre ceri;
Se stnge fara urma; si roze de placeri,
Si-avere, si marire, tot se risip in vint
Si naste pentru moarte si pentru mormint.
Goniti din mare-n mare, ferice cel ce-atinge
La port cind ale vietii amari patimi le-nvinge.
Tot ce-a facut in lume sa plinga, sa iubeasca,
Sa faca rau la altii ca el sa le domneasca,
Averi stralucitoare si amorul frumusetii,
Si gloria, tot, trece in noaptea-eternitatii.
Virtutea
Aceasta pagina a fost accesata de 626 ori.