Autori > Dimitrie Bolintineanu
Clavecinul
Cum sub vise d-aur frageda junete
Pare la vederea mintii omenesti,
A parut in sala, dulcea frumusete,
Sub gratii ceresti.
Adunarea toata repede-ntorcea
Ochii, cu placere, catre dulcea mea.
intre paru-i negru strans in cositele
Albele camelii se pierdeau placut
Cum prin geana noptii, departate stele
Scantei un minut.
Fiecare sunet ce-orologiul varsa,
Sufletu-mi, lovindu-l, crud il farama,
Astfel suna-n inimi orice lovitura
De ciocan pe cuiul tristului sicriu
Unde se intinde dulcea creatura
Care noi iubim.
Ea-ntelese doruI ce ma-mpovara
si de rozioare fata-si scutura.
M-adora pe mine dulcea mea frumoasa?
Cine poate spune misteru-i divin!
Se-ntrista tacuta, se punea sfioasa
Lang-un clavecin.
Mainile-i p-octavuri se jucau usor
Desteptand lugubre sunete de dor.
Ochi aprinsi de flacari ce-i indivinau,
in nascande lacrimi dulce se scaldau.
Ca plapanda roua peste-o rozioara
Ce la zori deschide gratiosu-i sin,
Ratacea surasul p-a sa buzioara
Cu purpur divin.
Sub orice miscare, formele-i lumesti
Raspandeau tezauri de gratii ceresti.
Dantul urma cursu-i... Muzicile suna;
L-a placerii unda sufletele zbor;
Numai eu cu raderi, vorbe de minciuna,
Ascundeam crud dor.
Caci la faptul zilei fost-am preursit,
Ca sa las pamantul inimii dorit.
Vocea-i adorata, dulce,-amagitoare,
Dar invaluita de profundu-i chin,
Se-ntruni cu-aceste vorbe-ntristatoare,
Dureros suspin
"Daca si cerul inca-a voit
Ochii-mi d-acuma sa nu mai vaza
Chipul tau dulce ce ma-nviaza,
Decretul soartei fie-mplinit!
Uita-ma-ndata! La ce vei duce
Cu tine dorul unei simtiri
Din care nu stii decat trudiri
si niciodata farmecu-i dulce!
Vai! Pentr-un suflet ce s-a zdrobit,
Uitarea-i floarea vindecatoare,
Floare ce creste surazatoare
in campul mortii cel vestezit.
Eu ma voi stinge p-acest pamant
Ca crinul dulce ce-n lacrimi piere
si nimeni stie cruda-i durere
Ce-i pleaca fruntea catre mormant.
Cand te-i intoarce din intamplare,
Afla-vei toate la locul lor,
Pline de viata, junete,-amor,
Precum fusese l-a ta plecare.
Ochii tai poate m-or cauta...
Eu voi fi lipsa, vai! dintru toate.
Atunci la mine gandi-vei poate
si ochii-ti de lacrimi s-or ineca!"
Astfel raspandeste tanara-i cantare.
Dalbe lacrimioare-nroua fata sa.
Sufletul ei fraged, intr-o cautare,
Se parea ca-mi da.
Au trecut pe viata-mi zile de durere,
Chipul ei cel dulce de cand n-am zarit.
Dar nimic nu stinge din a mea vedere
ingeru-mi dorit.
Iar cand vaz femeie langa-un clavecin,
Inima-mi exala un adanc suspin.
Clavecinul
Aceasta pagina a fost accesata de 679 ori.