• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Fericirea

In fundul unei rape, mugind adanc, albeste
Un rau ce umbra serii ascunde de acum.
Pe munte luna blonda se-nalta si priveste
Din norul ei cum focul s-acopere sub fum.

si stelele, flori d-aur, in spatiu drag se scalda.
Azurul le aspira cu sete de amor.
Racoarea se revarsa; si-n inima mea calda
S-aprinde deodata un simtimant de dor.

O, inima, te-mbata de vise, de placere,
Ce-ti da natura tie in sanu-i fericit!
intoarce lumii cupa unde-ai baut durere
Crezand ca bei delicii din visul aurit!

Vai! Fericirea n-are in lume radacina!
in darn doreste omul aice pe pamant,
Uitand ca timpul schimba pe oameni in tarana
si tot se risipeste pe al durerii vant!

O, farmec drag al vietii! O, magica natura!
Tu imi imbeti simtirea si gandul meu maresti!
Dar poti lungi tu viata ce catre moarte cura?
Poti spune ce-i ursita fiintei omenesti?

A regreta trecutul, a cere viitorul,
si a vedea in viata dorintele pierind,
si a lasa prezentul sa-si ia in lacrimi zborul,
A aspira la fala, si-a se-amari dorind,

A geme-n saracie precum si in avere,
Pe piatra taranoasa, pe patul aurit,
A geme-n intuneric, a geme la putere,
Acesta este-al lumii destin neimblanzit.

si ce imi pasa mie de visul ce ne-mbata,
De imortalitatea ce-atat ne-a leganat?
Voi face bine-n viata sa merit o rasplata?
in sufletul meu arde un foc mult mai curat!







Fericirea


Aceasta pagina a fost accesata de 1208 ori.