Autori > Dimitrie Bolintineanu
La Constantin Negri
O, Negri! inamicii a tot ce da marire
si viata Romaniei nu-ti vor putea ierta
Ca ai luat o parte de lauri la Unire
Prin insistenta ta!
A face-un singur popol, o singura domnie
Din doua; a restrange atatia postulani,
Crezi tu ca o sa faca vrodata bucurie
Acestor sclavi tirani?
Cuvantul datorie spre tara e un nume!
si patria, o umbra, marirea, un eres!
A face sa ramaie dispretuita-n lume,
si-n umbra mai ales;
A pune interesul persoanelor-nainte
De interesul tarii; a nu simti vrun dor
Cand jugul rau apasa aceste locuri sfinte,
Aceasta-i legea lor!
Ei nu stiu ca rusinea, ca viata degradata
A tarii lor pe dansii d-odata ii lovesc,
Ca arborul cand cade, si frunzele-i d-odata
Cu el se ofilesc.
intrebe pe un vierme ce naste intr-o floare
De-i pasa daca planta, plapand locas al sau,
E verde si frumoasa sau vestezeste, moare
Sub dintele lui rau?
intrebe-l daca stie ca floarea ce-el devoara
Odata vestezita, surpata pe pamant,
El insusi se abate si trebuie sa moara?
Sa intre in mormant?
Nu face insa astfel vaslasul cel cu minte
El ingrijeste vasul a nu cadea pe stanci,
Caci vasul spart, el insusi coboara in morminte,
in undele adanci!
Unirea are inca multi inamici puternici,
Caci noaptea si cu ziua se-ngana departat
si pasarile noptii, simtindu-se netrebnici,
S-agita ne-ncetat!
Nu! Noaptea nu isi lasa umbra ce ea apuca
Decat cand e respinsa de soarele ceresc.
Ne trebuie lumina, ca noaptea sa se duca
Cu cei ce o doresc!
La Constantin Negri
Aceasta pagina a fost accesata de 666 ori.