Autori > Dimitrie Bolintineanu
La lampa mea
Tu te consumi, o, lampa! dand raze luminoase.
La lucrul meu ca tine eu insumi ma consum,
Voind a da lumina acestei tari frumoase
Ce relele supun.
Avem aceeasi tinta, aceeasi misiune,
Dar tu de cand servi mie, o lampa-ai ruginit,
si eu de cand serv tarii, vai! trebuie a spune?
Cu inima-am slabit!
si n-am produs nimica! Acum ca altadata
Copiii sai cei vitregi in taberi se dezbin.
Acum ca mai-nainte ea este-ngenucheata
Sub jugul cel strain!
Nu simte nici durerea ce sufera de heara,
Nu simte nici rusine de umilinta sa,
Nu simte ca mai bine intr-un mormant sa piara
Decat a se pleca!
Tu stii, o, draga lampa! acele nopti amare,
Trecute in veghere, ca sa-i aflam cantari,
Prin care sa-i aprindem, in sufletul ei mare,
Frumoasele-aspirari!
Dar vantul de la dansa au dus aceste canturi;
Ea nu le-a ascultat.
Tot astfel si suspinu-i s-a mestecat pe vanturi
si lacrima-i cu sange in rauri a picat!
Cantarea libertatii acum e inecata
De strigatul acelor ce cheama arzator,
Sa-i urce la putere si sa devie-ndata
Tirani, la randul lor!
si sufletele slabe si fara de marire,
L-a patimilor voce, mai repede alerg,
Tirani si robi in noaptea de moarte ratacire,
Deopotriva merg.
Lumina inca lampa o oda, o cantare,
si daca si d-acuma noi nu vom izbandi,
Atunci, avand dovada ca nu mai e scapare,
Chiar eu te voi zdrobi.
La lampa mea
Aceasta pagina a fost accesata de 682 ori.