Autori > Dimitrie Bolintineanu
La pizma
Pizma, tu esti rasplatirea
Faptelor celor mai mari!
Tu stingi pacea si iubirea
si faci zilele amari.
Tu faci ca sa nasca calomnia rea;
ast carbun ce arde fruntea ce atinge
Dar care manjeste, dupa ce se stinge
insusi pe acela care il tinea.
Tu-mpletesti cununa mortii
La maptirii renumiti,
Tu tragi jos in lume sortii
Regilor neodihniti.
Pizma, orisiunde naste o virtute,
Un talent, un merit, un prezent ceresc,
Ale tele umbre palide si mute
Nasc deopotriva si le invelesc!
in coliba tu nascuta,
Fugi de dansa ne-ncetat,
si cu forma ta placuta
in palaturi ai intrat.
Tu faci de paleste viata, tinerete,
Dulce bucurie intre muritori,
Frageda junie schimbi in batranete
si prefaci in lacrimi ale vietii flori!
Nimanui nu dai crutare!
Cand se varsa-al tau fior,
Regii sunt a ta suflare
si palesc pe tronul lor.
Cei ce-i inconjoara cearca-a ta putere,
Inima se umple cu al tau venin,
Care o imbata si o schimba-n fiere,
Ura-nlocuieste amorul divin.
Eu te vaz pe orice fata,
De la domni pana la sclavi.
Fumul tau pe toti rasfata,
Pe cei slabi si pe cei bravi.
Tu inspiri adesea pana care scrie,
Vorba roditoare unui orator,
Ce combate crancen oarba tiranie,
si reversi mania pana in amor.
Lauzi cu nerusinare
Pe acei ce slabi gandesti,
si pe cel ce merit are
il ascunzi, cand nu-l lovesti.
Cum in batalie vulturul de prada
Urma o armata, sade priveghind,
si cand se doboara corpuri in gramada,
Se arunca-asupra-i insetat crocnind,
Astfel tu astepti in noapte
Laurii a se-mpleti
si cu ne-mpacate soapte
Te repezi a le zdrobi.
La pizma
Aceasta pagina a fost accesata de 703 ori.