Autori > Dimitrie Bolintineanu
La tara
Pilotul are ochii prin nopti de vijelie
Pe al busolei ac,
si regii ce plecara sa afle pe mesie,
O stea stralucitoare priveau pe cer cu drag.
Tu, tara mea frumoasa, in tinta de marire
La care tu pasesti,
Ce stea impodobita de sfanta stralucire
ti-arata a ta cale cu razele-i ceresti?
Esti juna, esti frumoasa, ai munti si stanci rapoase,
Ai rauri argintii,
Ai vai cu plete d-aur, paduri verzi si umbroase
si pulbere de turme, femei cu ochii vii.
Prosperitate, pace, amorul si placerea
in sanu-ti locuiesc.
si calatorii care nu iti cunosc durerea,
Rapiti de-atatea daruri, stau si te fericesc.
Dar asta soarta dulce ce oare-ti foloseste,
O, tara de amor!
A spiritului paine, lumina iti lipseste,
si toate-aceste bunuri pierd farmecele lor!
Da toate-aceste daruri p-o zi de luminare,
O, dulce tara mea!
Tu ai nascut in lume si libera si tare,
si astazi ignorinta inclina fruntea ta,
Strainul ce te stie, plangand l-a ta durere,
La numele tau bun,
isi zice: aceasta tara in intuneric piere!
Cu-otetul te adapa, cu spini te incunun!
Acele certe surde ce-n sanul tau rasuna,
O, tara, te slabesc!
si cauza lor fie in fundu-i cat de buna,
Tot pe straini servesc.
Fii, tara mea, unita, de vei sa fii tu mare!
in cap cu al tau domn,
Asteapta! Ziua vine si fericit e care
La dulcea ei sosire n-o fi surprins de somn!
La tara
Aceasta pagina a fost accesata de 665 ori.