Autori > Dimitrie Bolintineanu
La un amic sarac
Bogatii in mijlocul placerilor nebune
Tresar de multe ori,
Crezand ca umbra mortii pe fruntea lor se pune,
si ca se schimba-n lacrimi ale ursitei flori!
Tu stii ca tot ce are o forma se zdrobeste,
Tu stii, amicul meu,
Ca dupa om in viata nimic nu mai traieste
Decat virtutea dalba a sufletului sau.
De iti lipseste tie o casa stralucita
Cu marmor rapitor
si daca locuinta de toti e parasita,
Tu stii ce pret a pune pe vizitele lor;
Tu stii ca interesul conduce asta lume,
si-acesti traitori morti
Specula simtimantul, virtute, fala, nume,
si pe a tarii viata arunca ai lor sorti.
La poarta saraciei, nu, cainii nu s-aduna!
si tu, ce-ai desirat
Dupa a lumii frunte razanda ei cununa,
Ce trebuie sa cugti-nainte ai aflat!
Ferice cel ce poate, de orice lant-nainte,
Sa sparga jugul sau,
Acela singur poate sa mearga in morminte
De orice lanturi Iiber, cum tu faci, dragul meu!
La un amic sarac
Aceasta pagina a fost accesata de 624 ori.