Autori > Dimitrie Bolintineanu


La un avut



Da, dintre toti avutii din asta tara mica,
Acela care stie mai bine-a risipi
Comorile de aur cu arta cea antica,
Esti tu, nu te-ndoi!

Porfirul si ivorul, si aurul ingana
Locasul tau ferice in gustul cel mai fin
in luxul cel mai splendid la care-a artei mana

Da sufletu-i divin.
La masa ta de oaspeti cu inime voioase
Cristalul rivaliza cu portelanul dalb,
si rozele, si crinii, cu june gratioase,

Cu gatul lor cel alb.
in cupe rade vinul in spume-mbalsamite
si face sa recheme pe zeii cei uitati,
si roabele antice sa vad inlocuite
De servi muiati in aur ca fiii de-mparati!
Dar poti a-mi spune mie cum in apropiere
D-a trece asta vale pe care ai albit,
Tu mai inalti palaturi la viata si placere,

Cand viata s-a finit?
stii daca de la tine si pana la morminte
Mai este loc d-o noapte, sarmane pieritor?
Te-ascunzi fricos, de moarte, batran fara de minte,

Cand tu esti muritor?
in darn vei da tu aur arhangelului mortii,
El nu primeste mita, si-atuncea, vai! in plans,
Vei intelege oare ca, impotriva sortii,

in darn averi ai strans.
Vei parasi palatul, femeile frumoase
si oaspii tai, si servii, si toti te vor lasa.
Mostenitorii insa la mesele-ti luxoase
Band, vai! te vor uita!





La un avut


Aceasta pagina a fost accesata de 666 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio