Autori > Dimitrie Bolintineanu
La unire
"Asadar nici Unirea, a Romaniei soarta
Nu poate sa o schimbe aicea pe pamant?
in cartile ursitei ea este scrisa, moarta,
Cu celelalte neamuri ce astazi nu mai sant?"
Asa rasuna trista cantarea desperarii
A celor ce vad umbra plapandei lor fiinti
Mai mare decat umbra nemarginita-a tarii
si a viitorimii! Barbati cu mici credinti!
Nu! nu! Unire draga! tu nu faci ce zic ei!
Un rau, iesind din sanul sorgintei ce il varsa,
E mic, dar cat se scura, cat trece printre vai,
Se umfla, se lateste si mare se revarsa.
Asa si tu vei creste, cu timpul o, Unire!
Pieri-vor si tiranii si robii demni de ei,
Ursita iti pastreaza, in viitor, marire,
si viata, si putere sa dai la fratii mei.
Atunci aceste patimi ce nu cunosc cuvant,
Ce nu cunosc nimica a fi mai sus de ele,
Unire! se vor stinge ca niste nori la vant
Ce-nconjura de umbra lumina unei stele.
Al lebedei pui este, cand a venit la viata,
Urat; nimic nu spune ca va veni o zi
in care o sa fie o pasare mareata.
Asa, Unire sfanta, tu esti ursita-a fi.
La unire
Aceasta pagina a fost accesata de 730 ori.