Autori > Dimitrie Bolintineanu
Mireasa mormantului
Fost-a cand in noapte aurora luce,
Cand se lupta omul cu adancu-i chin,
Pe atunci cand somnul, mincinos si dulce,
Curma-al sau suspin.
Ea era tacuta, trista florioara!
Fruntea-i visatoare dulce se-nclina,
N aurul cositei mana-i albioara
Distracta juca.
Vino mai aproape! dulcea mea,-mi vorbeste,
Ascunzandu-si ochii plini d-amor ceresc,
Tanara mea viata cursul isi opreste,
Pentru totdauna eu te parasesc.
si uitarea trista maine o sa vie
Cu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormant,
Dorul ce m-apasa nimenea nu-l stie
Pe acest pamant.
Rara-i frumusete arde de splendoare.
Sa rugam! imi zise, in genunchi cazand.
Ochii plini de moarte si de lacrimioare
Se-naltau la ceruri amoros si bland.
Cand se curma ruga, dulcea ei catare
Se-nturna spre mine plina de amor.
Peste ochii-i geana cade cu-ntristare
Consumata-n dor.
Mireasa mormantului
Aceasta pagina a fost accesata de 680 ori.