• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Mortii

N-o sa mai vie ziua cand am sa las ast soare
Ce nu imi dete viata decat sa patimesc?
Sub o durere cruda, vai! inima mea moare!
si eu tot mai traiesc!

Nu esti satula, soarta, acum d-atata fiere,
D-atata apasare sub care m-ai zdrobit?
D-atata suferinta, tu, palida durere,
Ce, nu ai obosit?

Durerea vrea o prada si prada-i muritorul!
Dar e nascut el oare aici a suferi?
Aceasta-i este viata ce-o risipeste dorul?
Cuvantul lui d-a fi?

Placerile plapande si-atata de dorite
Ce intr-a vietii umbra pe suflete se-nclin,
Au fost dar ca sa faca mai vii si mai simtite
Durerile ce vin?

Asa cand cerul noptii in negura dispare,
Prin umbra vijeliei s-arata dragi luimini;
Dar ele fac mai aspre, mai negre, mai amare
Acele-ntunecimi.

Caci ce sunteti voi, oare, o, fericiri frumoase,
Mai mult ca niste flacari in nopti de mare dor?
Voi ati lucit pe viata-mi ca raze mangaioase,
P-abisuri ce-nfior,

si cand lasarati ochii sa vaza-aici in viata
Tot ce ne inspaimanta, tot ce e dureros,
Luarati iute zborul, va stinserati in ceata,
Cantand melodios.

Vazui-naintea serii pierind de langa mine
Fiintele plapande ce-n viata ma iubeau!
O, Doamne! daca astfel cata ca sa decline,
De ce se mai nasteau?

Ferice cel ce poate ferice sa-mplineasca
Desertul trist ce moartea alaturi i-a facut,
Prin vise ca in ceruri odata-o sa-ntalneasca
Pe cei ce a pierdut!

Aceasta mangaiere nu este data mie!
Pe cei pierduti odata, noi n-o sa-i mai vedem!
Sunt morti sa nu mai nasca, sunt dusi sa nu mai vie,
Sa nu-i mai revedem!







Mortii


Aceasta pagina a fost accesata de 675 ori.