• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Scopul omului

Spre tarmul ce se pierde in noapte si in ceata
Curand o sa atinga al vieti-mi vas fragil.
si ma intreb pe mine aici, in asta viata,
De cand traiesc in doruri, la ce am fost util?

si sunt mai mult in lume ca umbra trecatoare
Ce-o lacrima arunca in cursu-i d-un minut,
Ce nici nu inveleste, nici da acestui soare
Mai multa stralucire, nici farmec mai placut?

Ma-ntreb ce este oare a noastra misiune,
Noi, care-aici in viata n-avem decat o zi?
Noi, ale caror fapte, tarana, fala, nume
Se spulbera in vanturi-nainte d-a luci?

Cararea mea in lume se sterge de sub soare
Amara calomnie paleste-al sau color.
Tot omul lasa-n urma-i ce lasa-o dulce floare
Parfumul d-o secunda pe vantul trecator.

A unei soarte astfel, vai! pretuia durerea
Ce inimile noastre adapa cu venin?
Necazul unei mume ce si-a zdrobit placerea
Veghind cum se formeaza al ei prunc pentru chin?

Acest argil molatec ce vantu-o sa rapeasca,
Ori merita onoarea sa poarte-n al sau san
O flacara de spirit, rasfrangere cereasca,
Ce ca un rob asculta de lut ast crud stapan?

Asa ma-ntreb si Domnul raspunde bland dorintei
"Tot ce traieste-n lume are cuvant profund,
O floare sa profume in capistea fiintei,
O raza sa-aureasca abimul fara fund;

O lacrima s-aline un suflet in durere,
si roua sa fragide arsitele de zi,
si tu s-aduni p-o frunte sarutul de placere.
O, muritor! iubeste, ca maine vei peri!"






Scopul omului


Aceasta pagina a fost accesata de 663 ori.