Autori > Voinesti Bratescu
Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent - George Calinescu
Acela care a adus o intreaga clasa de eroi suferind de raul noului veac, melancolici si mizantropi, purtandu-si reveriile poetice prin orasele de provincie, este Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti. Acesta publicase intre 1890 si 1896, in "Convorbiri", adara de poezii, bucatile cele mai tipice in proza.
Izbitoare sunt la Ioan Al. Bratescu-Voinesti, ca de altfel la multi din contemporanii sai, lipsa de inventie si de productivitate. Schitele si nuvele se bizuie pe simpla observare a unor medii ce sunt chiar acelea in care traieste scriitorul. Viata provinciala printre magistrati, avocati si grefieri, atmosfera reuniunilor ori cluburilor unde se joaca carti, mergerea la vanatoare si la pescuit, sfera familiala, astea sunt punctele de plecare ale acestei literaturi in fond de amator, fiindca hotararea de a scrie este evident legata de ivirea unui prilej, nu de capacitatea de a crea lumi noua. Uneori aspectul schitei este chiar de cronica (si nu fara inraurirea jurnalismului caragialian), ca bunoara in Mos Nita Harlet, unde punctul de plecare este discutia in jurul problemei slugilor...
Bratescu-Voinesti nu e un poet descriptiv al naturii, desi calitatea de poet i-a fost descoperita de unii ca nota esentiala, nu e macar un bun observator. "Natura" sa, in loc sa fie o simbolizare plastica de stari sufletesti, ramane un concept gol de orice continut concret, un prilej de consideratii etice si sanitare. Scriitorul are fata de spectacolul geologic o comotiune oarba pe care n-o poate transpune, din care cauza se multumeste sa exprime monologic sau dialogic reactiunea verbala a omului comun. Insa transcrierea orala a comotiunii este facuta, in linia artei caragialiene, cu indemanare si, daca nu asistam la privelistea cosmica, receptam macar cu emotie emotiunea altora...
In aceste schite din viata sufleteasca automata, rudimentara a oamenilor cu continut sufletesc sarac (si la ei se alatura si animalele mai inteligente, precum cainele) sta tot meritul lui Bratescu-Voinesti. Arta e imprumutata de la Caragiale, cu toata acea observare exclusiva a conduitelor verbale, fara capacitatea poeziei directe, fara viziune a naturii si fara limbaj rafinat. Insa schitele au o desfasurare de o economie perfecta, care face ca prin mijloace asa de simple sa se capete efecte emotionale atat de durabile. Bratescu-Voinesti nu e un scriitor mare in termeni absoluti, nu e un poet ca Sadoveanu, dar prin intensitatea atinsa in cateva puncte, prin originalitatea indiscutabila a "duiosiei" lui, ce infatiseaza o treapta superioara curatei simtiri etice, ocupa in literatura romana un loc remarcabil.
George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editia a II-a, revazuta si adaugita, Bucuresti, Ed. Minerva, 1986, p. 575, 576, 581.
Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent - George Calinescu
Aceasta pagina a fost accesata de 771 ori.