Autori > George Calinescu
George Calinescu - Cronicarii moldoveni
Ioan Neculce, cu tot dispretul lui de boier pentru neamul "prost", va avea, ca Creanga mai tarziu, ticuri de rural: ingenuitatea sireata, obisnuinta de a se socoti neghiob crezandu-se totusi destept ("Asa socotesc eu cu firea mea aceasta proasta"), proverbialitatea, filozofia batraneascam, vaietatura, darul de a povesti. Experienta, varsta inaintata ii dau lui Niculce dezlegarea limbii, tonul barfitor si moralizator. Cronicarul e intepator si cu un firesc umor popular, Despre pedeapsa cu inhamarea lesilor la Dumbrava-Rosie se spune rautacios ca "ei se rugau sa nu-i impunga, ca sa-i bata cu biciuscele, iara cand ii bateau cu biciuscele ei se rugau sa-i impunga". Cu doamna lui Duca "si-au facut cheful" turcii. Cand Duca e mazilit, Niculce parodiaza vorbirea munteana a doamnei, fata Brancoveanului: "Aolio! Aolio! ca va pune taica punga da punga din Bucuresti pana in Tarigrad; si, zau, nu ne va lasa asa, si iar ne vom intoarce cu domnia indarapt" (...) La usturatura cuvintelor se adauga filozofia proverbelor, de asta data mai ales din izvor popular: 'Paza buna trece primejdia rea ...; melul bland suge la doua mume ...; capul plecal nu-l prinde sabia"; "... si se potriveau amandoi acesti boieri intr-o fire, dupa cum se zice: calul raios gaseste copacul scortos". Cronicarul isi frange mainile de-a lungul letopisetului, vaietandu-se si creandu-se pe sine ca tip al boierului cu jale de tara! ... "Oh! oh! oh! Saraca teara a Moldovei si teara Munteneasca cum va petreceti si va desmierdati" Insa vaietele de mai sus sunt luate dintr-un portret caricatural al lui Dumitrasco-voda, caci Niculce e barfitor, incondeietor bufon al lucruril;or: "si era om nestatator la voroava, telpiz, amagitor, geambas de cai de la Fanar la Tarigrad; si dupa aceste, dupa toate, era batran si curvar. Doamna lui era la Tarigrad; eara el aice isi luase o fata a unei rachierite, de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie; iara pre fata o chema Anita, si era tiitoarea lui Dumitrasco-voda; si o purta in vedeala intre toata boierimeal si o tinea in brate de o saruta; si o purta cu salbi de galbeni, si cu haina de sahmarand, si cu slic de sobol si cu multe odoare impodobita; si era tanara si frumoasa, si plina de suliman, ca o fata de rachierita". Portretul niculcian isi are tehnica sa, intre caricatura si tablou: o insusire sau o anomalie fizica, starea intelectului, predispozitia etica; o insusire sau o scadere morala, un tic, o manie un obicei, totul dozat, ritmat si rostit in jurul unei virtuti sau diformitati substantiale.
Istoriografia moldoveana nu mai prezinta, dupa Niculce, interes literar.
George Calinescu - Cronicarii moldoveni, in Opere, vol. 15, Istoria literaturii romane
George Calinescu - Cronicarii moldoveni
Aceasta pagina a fost accesata de 706 ori.