Autori > Eusebiu Camilar
Creanga inimii
Cand alte universuri ma cheama sau le chem,
De-o nostalgie crunta adanc oftez si gem,
Caci stiu atat de bine ca din acelasi lut
Si trupul meu si Calea Lactee s-au facut,
Ca din aceeasi piatra candva au scaparat
Luceafarul de ziua si ochiul meu curat,
Si nici macar o clipa eu nu ma mir ca pot
Sa tin pe creanga asta si universul tot...
Îl port pe creanga asta întinsa usurel,
Cum port lumina lunii în piatra de inel,
Si pare universul imens si uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de usor,
Si-l simt pan'la durere si imn, adese, cand
Cumplit mi se apasa pe creanga lacramand.
Din volumul "Poezii", 1964
(sursa: www.isanos.ro)
Creanga inimii
Aceasta pagina a fost accesata de 672 ori.