Autori > Eusebiu Camilar


Iedera



Se auzeau in iarba oftari, inabusiri,
Cand pasii mei prea tare calcau pe amintiri...

Aici, la casa asta tacuta, altadat'
Era o fata, Irma, cu par de foc, roscat.

si-n inserari solemne si blande, ani in sir,
O auzeam pe Irma cum canta la clavir;

si ma opream adese si-nmurmaream pe loc,
Cand parul ei navalnic, ca iedera de foc,

Se revarsa in valuri inflacarate, cand
sedea-n fereastra Irma amurgul contempland,

si se parea ca raze piezise o ajung,
Din scutul de arama al unui nibelung...

Sub geamul gol, acuma doar iedera era...
O, poate parul Irmei din vremuri flutura,

Se inverzise poate, de timp, cum mai ales,
Arama se-nverzeste de mari vechimi ades -

si flutura mai tare in vant, si flutura...
O iedera de flacari la geam de mult era...

Azi, soarele zadarnic mai bate-n geam prelung:
I s-a-nvechit si scutul rotund, de nibelung...

Din nou sunau in iarba oftari, prabusiri,
Caci pasii mei prea tare calcau pe amintiri.




Iedera


Aceasta pagina a fost accesata de 721 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio