Autori > Eusebiu Camilar
Luntrea aurie
Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atat de diafane, din cer pana-n pamant?
Padurile par alge inalte-n clatinari...
Noi ne plimbam alaturi pe fundul unei mari.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adancimi plutind...
De-aseara se zareste, cu carma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastra, sus...
Asa ne urmareste de-aseara, pe-amandoi:
Sta drep deasupra noastra cand ne oprim si noi!
O, poate ca din luntrea ce ne tinteste-asa
intr-un tarziu, o scara de raze s-o lasa,
Si daca tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinti si noi.
Luntrea aurie
Aceasta pagina a fost accesata de 692 ori.