Autori > Eusebiu Camilar


Marama de borangic



I.


E noapte pe pamanturi si pan'la galaxii!
Frumoaso, cu marama de borangic sa vii,

S-o potrivim pe iarba adancilor gradini,
Asupra-i sa se cearna luceferii senini...

in infinitul spatiu, de cine stie cand,
Maestrul timp, la roata fantastica lucrand,

Planete slefuieste in site si tipsii,
Si pulberea se-ntinde in urma, galaxii!

II.

O, parca vad in alta planeta, colo-n hau,
O fata stand, ca tine, langa iubitul sau,

Si poate ca marama si-a asternut-o jos,
Pe ea sa cearna pulberi Pamantul luminos,

Cand se arata-n spatii, beteala picurand,
Pe mari din alte sfere corabii petrecand,

Si iat-o cum tresare, privindu-l de la geam,
O fata ca si tine, cu trupul zvelt, de ram...

III.

Ar trebui, frumoaso, si noi sa fim merei,
Ca marmura cioplita candva in Propilei,

Sa tot traim cu sete de foc mistuitor:
Putine-au fost in urma, prea multe-n viitor!

imbratisati in poarta acestor evi superbi,
Sa sarutam pe frunte intaii pui de cerbi

Adusi de sus, in nave mai iuti ca niste plumbi,
De primii si-ndraznetii vazduhului columbi!

Si de-oi pleca in ceasul ca inima de bun,
S-aduc de proba aur si grau de pe Neptun,

Abia s-o coace painea in vatra pan' ma-ntorn:
Pe-atunci va fi distanta cat un ecou de corn.

Din volumul "Poezii", 1964


(sursa: www.isanos.ro)




Marama de borangic


Aceasta pagina a fost accesata de 1245 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio