Autori > Eusebiu Camilar
Mixandra
Mereu a fost tot cerul senin ca de cristal,
si numai flori rodise pamantul meu natal,
Dar pana si mixandra un rug de flori crescu,
Cand ati zambit asupra-i si soarele si tu
Ma-ntreb in care piatra a vechilor poteci
Sta adormita Marea Sarmatica de veci,
Caci din marama parul voind sa ti-l desprind,
S-a auzit o mare asa de stins fosnind
Ca pe-un urmuz, in maduvi adanci, de bolovani,
O ghemuise frigul rasmiilor de ani-
Crescuse muschi pe somnul cat erele intins,
Dar a fosnit cand parul abia ti l-am atins...
Mixandra
Aceasta pagina a fost accesata de 687 ori.