Autori > Eusebiu Camilar

Sarutul

Isi mana timpul carul de piatra pe sub cer
Si trag la jug centauri cu capete de fier...

Hei, timpule, opreste-ti odata pasii duri!
Centaurii trimite-i sa roada vechi paduri,

Iar tu, la pragul casei sa mi te pleci ca rob,
Sa te trimit un secol cu vitele pe glob!

E campul ca si cerul la fel de matasos...
Ti-i trupul ca alunul atat de mladios,

Si zvelt iti este bratul ca ramura din meri,
intinsa spre cocorii acestei primaveri...

Sa-mi spuna inteleptii de stiu, cum pot sa stea
Aceleasi elemente si-n pulbere si-n stea:

Cosita, bratul tanar si mladiosul mers
Ti le-ntalnesc oriunde in largul univers...

As vrea o clipa numai sa-mi vii in adevar,
Cu buzele suave ca florile de mar -

Si o sa-si maie timpul atunci, spre muntii duri,
Centaurii napraznici sa roada vechi paduri,

Iar cornul ce vesteste, cumplita, fuga lui,
Va rugini deasupra, la capatai, in cui.

Din volumul "Poezii", 1964

(sursa: www.isanos.ro)

Sarutul

Aceasta pagina a fost accesata de 698 ori.